Alergii

Definiţie

Alergia este o reactie exagerata a organismului fata de substante considerate a fi periculoase, desi in realitate nu sunt.
Raspunsul normal al organismului in fata unei agresiuni sau a unei substante straine este de a se proteja, acest lucru fiind realizat de sistemul imun.
Modalitatile prin care sistemul imun apara organismul sunt extrem de complexe, o metoda fiind producerea de anticorpi care au rolul de a neutraliza particulele straine, sau asa numitele antigene.
Alergia este o reactie de hipersensibilitate in care sistemul imun produce anticorpi de tip Ig E indreptati impotriva unor antigene inofensive. Antigenele care determina aparitia unor reactii alergice exagerate se numesc alergeni.
O reactia alergica poate fi declansata de mai multi alergeni. In principiu, sistemul imun reactioneaza in acelasi fel in fata oricaruia dintre ei, dar manifestarile clinice pot fi destul de variate: simptomele pot fi diverse ( stranut, tuse, eruptie, prurit, etc) si apar la nivelul diferitelor organe ( nas, piele, plamani, ochi) avand variate grade de severitate.

Sensibilizarea

A fi sensibilizat inseamna ca sistemul imun a venit in contact cu un alergen pe care l-a memorat si au fost produsi anticorpi de tip Ig E impotriva acestuia astfel incat la un nou contact cu alergenul respectiv poate fi declansata o reactie de aparare. Timpul necesar producerii sensibilizarii variaza de la o persoana la persoana (de la cateva zile la cativa ani). Persoana nu va avea simptome la contactul cu alergenul pana in momentul in care au fost sintetizate Ig E capabile sa declanseze atacul impotriva alergenului respectiv. Asadar, sensibilizarea, care reprezinta prima etapa in procesul de dezvoltare a unei alergii, se realizeaza fara ca individul respectiv sa o stie. Unele persoane se opresc in aceasta etapa si nu vor avea niciodata simptomatologie alergica, chiar daca sunt expuse unor alergeni in concentratii crescute; vor avea teste pozitive pentru alergie, dar nicio boala alergica evidenta astfel incat acesti indivizi sunt considerati a fi sanatosi, dar cu un risc mai mare de a deveni alergici in comparatie cu persoanele nesensibilizate.
Avand in vedere ca testele Ig E pot fi pozitive la indivizi fara manifestari clinice de tip alergic inseamna ca aceste teste trebuie interpretate doar in coroborare cu alte date si doar de catre medicul alergolog.
Foarte des despre persoanele care sufera de o alergie se spune ca sunt atopice. Ce inseamna acest lucru ?
Atopia reprezinta predispozitia genetica a unui individ de a produce cantitati mari de Ig E in urma contactului cu alergenii din mediu (polenuri, acarieni, mucegaiuri, alimente, parul de pisica, etc). Un rol foarte important in atopie il are ereditatea, si anume capacitatea de a produce Ig E, mostenita de de la mama, tata sau chiar ambii parinti. Atopia este necesara pentru a se produce sensibilizarea : doar persoanele atopice (cu o predispozitie genetica) se sensibilizeza la unul sau mai multi alergeni. Atopia este silentioasa, indivizii atopici neavand manifestari clinice cand vin in contact cu alergenul.
O persoana care are rude cu boli alergice este atopica?
Singura modalitate de depistare a atopiei consta in determinarea nivelurilor de Ig E specifici fata de anumite antigene.
In concluzie, atopia este o conditie necesara dezvoltarii unei alergii, dar nu reprezinta alergia in sine.
In limbaj medical, a fi alergic inseamna aparitia simptomatologiei in urma contactului cu un anumit alergen fata de care individual respectiv a fost sensibilizat.
Deci, pentru a deveni alergic trebuie sa fii atopic, dar daca esti atopic nu inseamna neaparat ca vei dezvolta o alergie (nu toate persoanele atopice dezvolta simptome alergice). Nu se stie de ce persoanele atopice se comporta diferit ; pe langa atopie se poate ca unii factori din mediu sa favorizeze progresia catre alergie sau, dupa cum sugereaza unele studii noi, se poate ca pentru exprimarea alergiei sa fie necesari un teren atopic dar si alti factori genetici mosteniti care nu au legatura cu producerea de Ig E.

Rolul eredităţii în alergie

Riscul unui copil cu un singur parinte alergic de a deveni la deveni si el alergic este de 15% ; daca mama sufera de o boala alergica, riscul creste la 60%, iar daca ambii parinti sunt alergici, riscul este de 80%.
Uneori insa alergiile sar cate o generatie ceea ce inseamna ca daca niciuna dintre rudele apropiate nu sufera de alergii, nu inseamna ca nu poti avea gene implicate alergie.

NB : Pe langa bolile alergice propriu-zise exista si pseudoalergii, care au un tablou clinic asemanator (eruptii la nivelul tegumentului, prurit, stranut, rinoree, tuse, wheezing, etc), dar nu sunt determinate de Ig E. Foarte frecvent pseudoalergiile apar la persoanele fara teren atopic (adica fara un istoric familial pozitiv pentru alergii).

Cum se clasifică alergiile?

Alergiile imbraca tablouri clinice variate si afecteaza diferite organe. Se clasifica in functie de organul la nivelul caruia apar simptomele : tegument, tract respirator (nas, brohii, etc) sau in functie de alergenul care le declanseaza : intepaturi de insecta, alimente, medicamente.

• Alergii respiratorii;
• Alergii oculare;
• Alergii alimentare;
• Alergii la medicamente;
• Alergii post intepatura de insecta;
• Reactii alergice cutanate si alte tipuri de alergii.

Diagnosticarea alergiilor

Alergiile sunt dificil de diagnosticat, diagnosticul este stabilit numai de catre medic, tinand cont de toti factorii care ar putea fi incriminati.
In timpul consultatiei vi se vor pune o serie de intrebari in legatura cu simptomele pe care le are copilul dvs, modul de viata si antecedentele personale si heredocolaterale ; de aceea este indicat sa va pregatiti bine inainte de a raspunde. Iata o lista cu intrebarile care probabil vi se vor pune; ganditi-va bine si notati-va raspunsurile pentru a nu le uita.

• Care sunt simptomele copilului dumneavoastra?
• Cat de frecvent apar si cat sunt de severe?
• De cand are aceste probleme; mai are si alt tip de alergie ? De exemplu, daca merge la medic pentru rinita alergica, s-ar putea sa fiti intrebat si daca i s-au inrosit ochii sau a avut prurit ocular, daca are senzatie de constrictie toracica, sugestiva pentru astmul bronsic ori daca are vreo eruptie cutanata. Boala alergica poate afecta in acelasi timp mai multe organe;
• Simptomele copilului d-voastra apar intr-un anumit sezon sau le are pe parcursul intregului an? Se agraveaza cand se afla in casa sau afara, in aer liber? Aceste informatii sunt utile pentru depistarea alergenului;
• Daca simptomele copilului d-voastra sunt sezoniere, in ce perioada a anului apar?
• Daca nu sunt sezoniere, in ce context clinic particular apar (apar cumva la expunere la par de animale, la effort, cand mergeti in vizita in casa de la tara, mai putin locuita?);
• Daca are simptome tot timpul anului, in ce moment al zilei sunt mai suparatoare, dimineata cand se trezeste sau mai tarziu, pe parcursul zilei? Ceva din locuinta ar putea sa va declanseze simptomele?
• Ce obiceiuri are copulul d-voastra, in special daca d-voastra sau o alta persoana cu care locuiti in aceeasi casa sunteti fumatori? Aveti animale de companie? Exista vreo legatura intre consumul anumitor alimente si aparitia simtomatologiei?
• Care sunt ocupatia si hobby-urile copilului d-voastra, avand in vedere ca in mediul in care isi desfasoara aceste activitati s-ar putea sa existe alergeni care sa-i declanseze simptomele?
• Ce medicamente primeste si care sunt cele care i-ar putea produce alergia?
• Exista cineva in familie (parinti, frati) cu alergii, astm bronsic, rinita alergica sau eczema? De asemnea, este important daca in copilarie a avut eruptii cutanate sau simptome de astm bronsic;
• Aceasta boala ii afecteaza modul de viata, ca de exemplu atunci cand se afla la scoala, in timpul liber sau cand doarme ? Deseori alergiile perturba somnul si va fac sa va simtiti obosit dimineata cand va treziti;
• A urmat vreun tratament pentru pentru afectiunea lui? Daca da, tratamentul a fost eficient, l-a continuat sau este ceva legat de acesta care va ingrijoreaza?
• A avut vreodata tulburari de tranzit intestinal?
• Copilul dumneavoastra are o curba de crestere corespunzatoare varstei?
• A avut vreodata senzatie de arsura in etajul superior al abdomenului? Varsa cu usurinta? Se poate asocia un reflux gastro-esofagian;

Teste

Pentru a se depista posibilii alergeni care va determina simptomele, i se vor face cateva teste specifice.
Cel mai frecvent se practica testarea cutanata (SPT= skin prick test).
De asemenea se poate recolta o proba de sange care este trimisa la un laborator specializat si unde va fi testata pentru a se stabili sensibilitea fata de anumiti alergeni.
Deoarece aceste investigatii necesita mai mult timp si sunt mai scumpe, ele sunt de obicei rezervate persoanelor cu afectiuni dermatologice care fac dificila testarea cutanata sau care au prezenat reactii anafilactice si la care testarea cutanata ar putea declansa o reactie severa.
Cele 2 teste mentionate anterior sunt folosite doar pentru a confirma diagnosticul sugerat de anamneza, avand in vedere ca multi indivizi fara boli alergice pot avea teste pozitive. De aceea nu este indicat sa cereti testarea unei probe de sange sau a unei mostre de par fara recomandarea medicului.
De asemenea, alergologul poate efectua si alte teste mai cum ar fi testul de provocare dupa inhalare, daca exista suspiciunea de astm bronsic, prin aplicarea unor patch-uri la pacientii cu urticarie sau eczema, sau provocare in urma ingerarii unui aliment in cazul alergiilor alimentare. Aceste teste nu vor fi facute decat de catre spacialist.

Tratamentul alergiilor

Amintiti-va ca nu sunteti singuri
Singura conditie pentru ca tratamentul sa fie eficient este sa va cunoasteti boala- sa va recunoasteti simptomele si sa stiti ce le declanseaza ; pentru a nu lasa alergiile « sa va controleze viata » trebuie sa stiti ce va face bine si ce va face rau precum si cum puteti interveni.

Evitarea alergiilor

O masura terapeutica foarte importanta este evitarea alergenilor responsabili de problemele copilului d-voastra. In unele situatii, evitarea alergenilor poate preveni complet aparitia simptomatologiei (de ex, in cazul alergiilor alimentare sau al dermatitei de contact), dar de cele mai multe ori aceasta este doar o masura suplimentara, alaturi de terapia medicamentoasa. Evitarea alergenilor va va reduce simptomatologia, iar tratamentul va fi astfel mai eficient.

Despartirea de animalul de companie, mai ales pentru copii, poate fi foarte dificila, dar cu siguranta problemele d-voastra nu vor disparea, ci din potriva uneori se pot chiar agrava daca decideti sa pastrati animalul.
Alegerea va apartine : sanatatea copilului d-voastra sau animalul de companie!

Evitarea completa a alergenului este rar posibila ; pot fi evitati alergenii alimentari si unii alergeni de contact. Totusi, este imposibila evitarea totala a alergenilor care circula in aer, ca de ex acarienii si polenurile. Cu toate acestea, daca va straduiti destul de mult, este posibil sa reduceti semnificativ expunerea la acest tip de alergeni, ceea ce va duce la reducerea simptomatologiei.
Uneori sunt necesare saptamani sau chiar luni de efort pentru a reduce concentratia de alergeni din locuinta ; acest lucru se intampla de obicei cu alergenii de origine animala care formeaza o pudra fina care patrunde profund in covoare, perdele, cuverturi, etc. Asadar, daca nu obtineti rezultate imediat, nu inseamna ca masurile luate nu sunt eficiente !

Nu doar alergenii trebuie evitati!
Alergenii nu sunt singurii factori care pot determina acutizari ale bolii. Exista triggerii non-alergizanti cum ar fi fumul de tigara, modificarile brutale de temperatura, efortul fizic exagerat sau stresul emotional care pot declansa o criza ; de aceea trebuie sa fiti la fel de atenti cu acestia ca si cu alergenii.

Desensibilizarea (Imunoterapia)

Scopul tratamentului este de va face sistemul imun tolerant fata de alergenul care va cauzeaza probleme, ceea ce inseamna ca ulterior copilul nu va mai prezenta manifestari clinice dupa contactul cu alergenul respectiv.
Desensibilizarea consta in administrarea pe parcursul unor perioade lungi de timp (de obicei intre 3-5 ani) a unor doze progresiv crescande din alergenul care declanseaza simptomele; solutiile care contin alergenul pot fi administrate sublingual sau injectabil subcutanat.

Efectele imonoterapiei se pot mentine periode indelungate de timp, uneori chiar toata viata. Pentru unii pacienti, imunoterapia poate duce la rezolutia completa a simptomatologiei, pe cand la altii doar reduce intensitatea acesteia si scade doza necesara de medicamente antialergice.

Desensibilizarea nu poate fi folosita in orice tip de boala alergica si nu este eficienta in aceeasi masura fata de toti alergenii. Acest tratament este foarte util in alergiile la venin de viespe sau albina, in aceste situatii putand preveni aparitia aparitia reactiei anafilactice la 85-95% dintre pacienti. De asemenea este utila in rinitele alergice, conjunctivita alergica si in cazuri selectionate de astm bronsic determinate de polenuri, acarieni sau particule din blana animalelor sau penele pasarilor.

Inainte de inceperea imunoterapiei trebuie avute in vedere riscurile si beneficiile acesteia, avand in vedere ca in rare cazuri pot aparea reactii alergice severe (soc anafilactic) sau crize severe de astm bronsic ( in special la pacientii cu astm). Asadar, imunoterapia trebuie facuta sub supraveghere medicala si doar la indicatia medicului alergolog.
Imunoterapia este indicata in principiu numai copiilor peste varsta de 5 ani.

Tratamentul medicamentos

Arsenalul terapeutic al medicului alergolog s-a marit considerabil in ultimii 20 de ani, prin aparitia unor medicamente si a unor cai de administrare noi, ceea ce asigura un efect terapeutic mai bun cu reactii secundare indezirabile mai putine. Medicamentele antialergice pot fi grupate in 2 categorii:

• Medicamente “reliever” (care reduc simptomele), utile in timpul exacerbarilor.In acesta categorie intra antihistaminicele, folosite in tratamentul rinitei alergice, conjunctivitei alergice sau a episoadelor de urticarie acuta, precum si medicamentele bronhodilatatoare utilizate in crizele de astm bronsic pentru reducerea bronhoconstrictiei;
• Medicamente controller, care nu reduc simptomatologia in acutizari, dar care sunt folosite pentru a preveni aparitia acestora, daca sunt administrate in mod regulat si pe o perioda lunga de timp. Exemplul clasic sunt corticosteroizii. Medicamentele controller au efect antiinflamator puternic. Deoarece efectul lor se instaleaza in timp, in decurs de zile sau chiar saptamani, ele nu sunt utile in acutizari. Exista totusi si medicamente care pot fi folosite ca reliever si controller, cum ar fi antihistaminicele care dupa administarare au efect imediat, reducand simptomatologia in acutizarile de rinita alegica conjunctivita sau urticarie, dar pot fi utilizate si continuu timp de saptamani sau luni, scazand astfel riscul de aparitie a unui episod acut. Antileucotrienele sunt de asemenea medicamnete controller, folosite in tratamentul astmului bronsic.

Cateva reguli simple pentru tratarea cu success a alergiilor

• Trebuie luati medicamente prescrise!
• Medicatia trebuie administrata asa cum a fost prescrisa: nu reduceti doza si nu opriti administrarea medicamentului prea repede;
• Invatati pentru ce situatie este util fiecare medicament : nu luati medicamente controller in scopul de a reduce simptomatologia episoadelor acute deoarece nu va vor fi utile in aceste situatii. In mod similar, nu luati bronhodilatatore timp indelungat deoarece nu vor preveni aparitia altor acutizari, uneori putandu-si chiar pierde eficacitatea in timp;
• In cazul medicamentelor administrate intranazal sau care trebuie sa ajunga la nivel pulmonar pentru a fi eficiente, verificati daca le administrati corect inainte de a spune ca sunt ineficiente;
• Daca nu ati inteles tratamentul, mergeti si rediscutati-l cu medicul;
• Nu uitati ca alergiile par a fi niste boli putin severe, ceea ce este fals. De aceea, chiar si cel mai eficient medicament are nevoie de timp pentru a da rezultate. Nu considerati ca un tratament nu este bun daca imediat dupa instituirea lui nu va veti simti 100% sanatos!

Prevenirea apariţiei alergiilor la copii

Predispozitia genetica pare ca joaca un rol important in aparitia bolilor alergice. Sansele ca parintii alergici sa transmita boala si copiilor sunt foarte mari, asadar este normal ca acestia sa se intrebe ce pot face pentru a preveni acest lucru.
De-a lungul timpului au fost testate mai multe metode : evitarea expunerii nou-nascutilor, sugarilor si copiilor la alergenii inhalatori , alimentatia prelungita la san, administrarea profilactica a medicatiei la copiii din grupa de risc crecut, etc.Din pacate, nici una dintre aceste masuri nu s-a dovedit a fi eficienta, uneori obtinandu-se chiar rezultate contradictorii.

• Din unele studii a reiesit ca protejarea nou-nascutilor de alergenii inhalatori a dus la o crestere, in loc de o scadere a sensibilizarii fata de acei alergeni;
• Alte studii au aratat ca multi dintre copiii care cresc cu o pisica in casa nu devin alergici la parul de pisica;
• Dupa unele studii, alaptatul ofera protectie fata alergii, dar dupa alte studii nu. De fapt se pare ca efectul alimentatiei la san depinde de mai multi factori: daca mama este sau alergica, de alimentatia acesteia in timpul sarcinii si al alaptarii;
• Uneori administrarea probioticelor poate preveni aparitia alergiilor;
• Se pare ca in locul introducerii tardive in alimentatie a unor cantitati mici de proteine de origine animala, administrarea unor cantitati mai mari ar putea avea un efect de prevenire a aparitiei alergiei;
• Deoarece sensibilizarea la unii alergeni, cum ar fi alunele, poate fi favorizata de existenta unor leziuni de la nivel cutanat la pacientii cu dermatita atopica, evitati aplicarea produselor care contin ulei de alune sau arahide.

S-ar putea ca datele prezentate anterior sa vi se para descurajante. Adica parintii copiilor cu risc crescut de a face boala alergica nu pot face nimic pentru a preveni aparitia acesteia? De fapt, in ultimii 30 de ani s-au facut progrese uriase in prevenirea alergiilor.

• Stim ca nu exista o metoda general valabila pentru prevenirea acestora; tratamentul fiecarui pacient trebuie individualizat in functie de factorii de risc, iar cea mai indicata persoana care sa va raspunda la intrebari este medicul alergolog;
• De asemenea stim ca in cazul copiilor cu risc alergic, evitarea expunerii la alergeni s-ar putea sa nu duca la rezultatele scontate. Raspunsul la acesta situatie aparent paradoxala ar putea fi urmatorul : se pare ca sistemul imun al persoanelor cu predispozitie pentru boli alergice reactioneaza int-un mod atipic fata de alergeni - cand organismul vine in contact cu cantitati mici de alergen, sistemul imun le va ignora, dar va dezvolta toleranta fata de alergenul in cantitate crescuta (este ca si cum sistemul imun ar spune: nu ma pot lupta cu o cantitate mare din acest alergen, asadar va trebui sa invat sa-l tolerez). Intre aceste doua extreme, se poate produce alergia. Deci se pare ca boala alergica poate fi prevenita prin reducerea drastica sau prin cresterea marcata a cantitatii de alergen la care este expusa o persoana. Prima varianta nu este usor de realizat ; limita dintre o cantitati mica si una medie de alergen nu este cunoscuta iar evitarea completa a alergenilor transmisi prin aer este practic imposibila astfel incat nu poate stabili cu certitudine daca prin reducerea nivelului de alergen, copilul va fi in categoria cu « expunere foarte mica » sau in cea cu « expunere medie ». De aceea se pare ca a doua varianta are mai multe sanse de a putea fi realizata. Din acesta perspectiva, nu mai pare ciudat ca un copil care creste impreuna cu pisicile sa dezvolte toleranta fata de alergenii acestora deoarece se afla in « categoria cu expunere foarte ridicata »,in care sistemul imun nu considera alergenii respectivi ca fiind « dusmani ».

Atentie:
Evitarea expunerii la alergen nu previne aparitia bolii la copiii cu risc alergic, dar care nu au inca boala. Pentru persoanele care au deja o anumita alergie, evitarea alergenului este foarte importanta pentru prevenirea aparitiei acutizarilor; in aceste cazuri evitati cat puteti de mult expunerea la acel alergen.

Un lucru este cert : expunerea la fumul de tigara este legata de aparitia astmului bronsic. Recomandarea unanima a specialistilor este : nu fumati in timpul sarcinii si nu va expuneti copilul la fumul de tigara.

De asemenea se recomanda ca in timpul sarcinii si apoi dupa nasterea copilului:

• Sa mancati mancare recent preparata;
• Sa consumati multe fructe, legume si produse naturale;
• Sa reduceti cantitatea de alimente semipreparate;
• Incurajati-va copilul sa faca sport si sa petreaca cat mai mult timp in aer liber;
• Incercati sa nu fiti stresat.